Va invitam sa va abonati la newsletterul nostru!

Ooops! Ceva nu a mers. Încercaţi încă o dată. Adresa de e-mail trebuie să fie validă şi nu trebuie să fi fost înregistrată în baza de date până acum.

V-aţi abonat la newsletter! Vă rugăm să confirmaţi abonarea accesând linkul trimis prin e-mail! Dacă nu aţi primit emailul de confirmare, verificaţi folderele spam/bulk/junk.

4 poeți polonezi în revista „Poesis International”

În numărul 11 al revistei literare „Poesis International” a fost publicată o selecție de versuri aparținând unor tineri poeți polonezi: Marta Podgórnik, Tomasz Różycki, Tadeusz Dąbrowski și Justyna Bargielska. Seria este deschisă de eseul lui Dariusz Sośnicki, „Arată-mi ce ai pierdut, iar eu am să-ți spun cine ești”, care vorbește despre condiția poeziei poloneze contemporane. Poeziile au fost publicate în română și polonă.

4 poeți polonezi în revista „Poesis International”

Traducerea: Doru Radu, Vasile Moga, Luiza Săvescu, Sabra Daici.

Un secol de argint?
Secolul al XX-lea a fost cu siguranţă secolul de aur al poeziei polone. La această bogăţie, ambiguă – pentru că se bazează pe pierdere, au contribuit Destinul şi Istoria, care niciodată nu se vor mai împleti în acelaşi mod. În plus, nu există, probabil, o a semenea istoriozofie în care unui secol de aur să-i urmeze un altul, tot de aur. Ne aşteaptă prin urmare un secol de argint. În afară de cazul în care vom trece cu nepăsare pragul Regatului Celest şi toată joaca de-a poezia se va încheia de pe-o zi pe alta. Ar fi păcat, după cât se pare, avem mereu multe de pierdut. - fragment din eseul „Arată-mi ce ai pierdut, iar eu am să-ți spun cine ești” de Dariusz Sośnicki

Tomasz Różycki (n. 1970) - Vântoase

Când am început să scriu, încă nu ştiam
că fiecare cuvânt al meu va răpi din lume
câte-o bucăţică, lăsând în locul ei
doar un loc gol. Că-ncet-încet, poezia
îmi va ţine loc de patrie, de mamă, de tată,
de primă dragoste, de-a doua tinereţe, iar ce-am scris
va dispărea din lume, schimbându-şi existenţa
stabilă cu una fragilă, va deveni aer
şi vânt, fior şi văpaie, iar cele despre care-n versuri
vorbesc, în viaţă împietresc, prefăcându-se-n ţăndări,
dar atât de mici, încât aproape că devin
antimaterie, un fel de praf nevăzut
care se-nvârtejeşte prin aer o vreme
şi-ţi intră-n ochi, făcându-te să lăcrimezi.

trad. Vasile Moga

Revista poate fi citită în format electronic, pe blogul poesisinternational.blogspot.ro

ie6_update_hello_we_are_in 2018! ...ie6_update_browser_is_old

ie6_update_install_one_of_alternatives

...ie6_update_and_then_come_back :)