Va invitam sa va abonati la newsletterul nostru!

Ooops! Ceva nu a mers. Încercaţi încă o dată. Adresa de e-mail trebuie să fie validă şi nu trebuie să fi fost înregistrată în baza de date până acum.

V-aţi abonat la newsletter! Vă rugăm să confirmaţi abonarea accesând linkul trimis prin e-mail! Dacă nu aţi primit emailul de confirmare, verificaţi folderele spam/bulk/junk.

Piesă Despre Mamă și Patria-Mamă

Unul dintre cele mai importante spectacole poloneze din ultimii ani, care dezvaluie importanța și rolul mamelor în auto-definirea indiviziilor, familiilor și intregilor națiuni. În această piesa aproape fiecare spectator își va regăsi propria poveste.

Piesă Despre Mamă și Patria-Mamă

text BOŻENA KEFF

regia, redacția textului și aranjamente muzicale JAN KLATA

scenografie și regie de lumini JUSTYNA ŁAGOWSKA

costume JUSTYNA ŁAGOWSKA și MATEUSZ STĘPNIAK

coregrafia MAĆKO PRUSAK

fonosfera MAGDALENA ŚNIADECKA

asistent regie IWONA RÓLCZYŃSKA

distribuția: PAULINA CHAPKO, DOMINIKA FIGURSKA, ANNA ILCZUK, KINGA PREIS, HALINA RASIAKÓWNA, WOJCIECH ZIEMIAŃSKI

 

Adaptare a unei cărți – nominalizate la Premiul Nike pentru Literatură 2009, ce tratează chestiunea idealului și realului: idealurile mamei și fiicei și punerea lor în practică, idealul sacrificiului de sine și al salvării, al cruzimii ascunse a celor ce au fost victime și s-au salvat și, în sfârșit, conceptul ce depășește granițele statalității, respectiv idealul patriei care, aşa cum ne învață naționalismele secolului nouăsprezece, înseamnă pământ şi sânge. În centrul naraţiunii piesa nu pune un reprezentant sau o reprezentantă a generaţiei supravieţuitoare a Holocaustului ci pe copilul, deja adult, al acestora.

Structura textului se bazează pe trei siluete importante: Mama (Mama Poloneză, Stră-mama, Născătoarea, Zeiţa, Natura), Istoria (istoria bărbaţilor, istoria Poloniei, istoria femeilor care suferă în paralel cu istoria bărbaţilor care luptă), Naraţiunea („Ideea e ca, în sfârşit, femeia să se scrie pe sine: trebuie să înceapă să scrie despre femeie, să introducă femeia în lumea scrisului din care a fost exclusă tot atât de brutal ca şi din cunoaşterea propriului trup: din aceleaşi motive, cu acelaşi drept şi în acelaşi scop aducător de moarte. Femeia trebuie să intre  singură, prin efortul propriu, în text, la fel ca în lume şi în istorie” – M. Janion, I. Filipiak, Confruntări cu Mama şi Patria). Planul textului este, aşadar, alcătuit din trei tipuri de tensiuni: personale (între mamă şi fiică), istorice (între martorii evenimentelor şi generaţia postbelică) şi sociale (între naraţiunea obligatorie şi naraţiunea excluşilor: femeie-bărbat, copil-părinte). Un text astfel construit nu poate fi omogen nici stilistic nici ca gen. Autoarea se foloseşte de stilul marilor texte ale trecutului, care stau la baza culturii şi conştiinţei noastre (precum tragedia greacă sau stilul biblic), şi de cel al textelor culturii contemporane (de exemplu Maus al lui Art Spiegelman, Lara Croft, filmul lui Ridley Scott).

 

AWARDS XVII International Festival of Pleasant and Unpleasant Plays in Łódź (2011), LI Kalisz Theatre Meetings (2011), XVII National Competition for Staging of a Contemporary Polish Play (2011), XVIII International Performing Arts Festival Ex Ponto in Ljubljana (2011), IV International Theatre Festival Divine Comedy in Cracow (2011), World Theatre Day (2012).

 

RECENZII

Amara, grotesca şi lirica Piesă despre Mamă şi Patrie este cel mai bun spectacol al lui Jan Klata de mult timp [...]

În timpul reprezentaţiei de la Teatrul Polonez au fost momente când am închis ochii şi doar am ascultat, cu o convingere tot mai clară că, în timpul lecturării, textul lui Keff poate deveni o experienţă, delicat vorbind, extremă. Teatrul, care de prea multe ori ucide literatura, de această dată a ajutat-o foarte bine.

[…] Dacă s-a considerat că Piesa despre Mamă şi Patrie este un oratoriu, în varianta pusă în scenă la Wrocław, aceasta devine un oratoriu stricat intenţionat. Misiunea distrugerii şi-au asumat-o Paulina Chapko, Dominika Figurska, Anna llczuk, Kinga Preis şi Halina Rasiakówna, aflate într-o excelentă dispoziţie, care demolează cu nonşalanţă imaginea pe care o avem despre ”mama poloneză”. Atunci când lasă ranga deoparte, însă, joacă, dansează şi cântă astfel încât, în spatele hohotelor, se poate uneori simţi lirismul, sau chiar o anume înduioşare. [...] Jan Klata nu s-a manifestat niciodată până acum atât de clar în favoarea unei părţi. A regizat ca şi cum ar fi fost el însuşi femeie.

Jacek Wakar, „Przekrój”

 

JAN KLATA – regizor, dramaturg. Elev de şcoală generală fiind, trimite drama Elefantul verde la concursul Witkacy, categoria formă dramatică deschisă pentru copii şi tineri (1986), obţinând unul din marile premii – la egalitate. A studiat regia la Academia Naţională de Teatru ("PWST") din Varşovia, transferându-se ulterior la Cracovia. În anul 2002 trimite drama Zâmbetul unui grepfrut la concursul organizat cu ocazia primei ediţii a Forumului Dramaturgiei Contemporane EuroDrama de la Wrocław. A fost răsplătit cu şansa de a-şi regiza o reprezentaţie-atelier după propriul text. Spectacolul a intrat ulterior în repertoriul Teatrului Polonez din Wrocław. Următoarele spectacole le-a regizat la Teatrul Dramatic "J. Szaniawski" de la Wałbrzych, Teatrul Contemporan din Wrocław, Teatrul Wybrzeże de la Gdańsk, Teatrul Vechi din Cracovia, TR Varşovia, Schauspielhaus la Graz, Muzeul Insurecţiei de la Varşovia, Teatrul Polonez din Bydgoszcz, Düsseldorfer Schauspielhaus, Schauspielhaus Bochum şi Teatrul Muzical Capitol de la Wrocław. A revenit, după șase ani, la Teatrul Polonez din Wrocław și a pus în scenă piesa, câștigătoare a numeroase premii, Chestiunea lui Danton a Stanisławei Przybyszewska (2008), Scrinteala M. Sikorska-Miszczuk (2009), adaptarea Pământului făgăduinței lui  Władysław Reymont (2009), Kasimir und Karoline  a lui Ödön von Horváth (2010), Piesa despre Mamă şi Patrie a Bożenei Keff (2011) și Titus Andronicus după W. Shakespeare și Heiner Müller (2012). În ianuarie 2013 Jan Klata a devenit directorul Teatrului Vechi din Cracovia.

 

TEATRUL POLONEZ DIN WROCŁAW este cel mai vechi teatru dramatic din Wrocław, cel mai mare din regiunea Dolny Śląsk și al doilea ca mărime din Polonia. În 2011 teatrul a sărbătorit aniversarea a șaizeci și cinci de ani de activitate. În acest timp și-a dobândit recunoașterea nu numai în Polonia ci și în Europa. Spectacolele, realizate de Edmund Wierciński, Wilam Horzyca, Jakub Rotbaum, Henryk Tomaszewski, Krystyna Skuszanka, Jerzy Krasowski, Jerzy Grzegorzewski, Jerzy Jarocki, Krystian Lupa sau Grzegorz Jarzyna, nu numai că prezentau cel mai ridicat nivel artistic dar au și inițiat discuții serioase cu publicul atât la Wrocław cât și peste tot unde au fost jucate. Teatrul dispune de trei săli, fiecare având un profil specific al repertoriului: Sala ”Jerzy Grzegorzewski” (clasicul în reprezentare modernă), Sala ”na Świebodzkim” (experimente teatrale) și Sala de Cameră (spectacole muzicale și de comedie). Din trupa în care sunt reprezentate toate generațiile fac parte numeroase personalități ale scenei.

Cele mai importante perioade din activitatea teatrului s-au legat de numele directorilor săi artistici, personalități precum Henryk Szletyński – care a compus trupa de actori, Jakub Rotbaum – creatorul repertoriului clasic, Zygmunt Hübner – fondatorul Festivalului Pieselor Poloneze Contemporane, Krystyna Skuszanka și Jerzy Krasowski – cei care au atras mari actori și regizori și care, datorită diverselor activități educative, au început să comunice cu publicul tânăr, Jerzy Grzegorzewski – artist vizionar și Jacek Weksler – excelent manager, care i-a invitat să colaboreze pe cei doi excelenți regizori: Jarocki   și Lupa. Spectacolele lor i-au redat Teatrului Polonez rangul de cea mai importantă scenă a Poloniei.

Începând din septembrie 2006, director general și artistic este Krzysztof Mieszkowski. În acest timp, în cele trei săli, au fost puse în scenă în jur de 40 de premiere. Printre acestea se numără spectacole de referință și apreciate precum Chestiunea lui Danton în regia lui Jan Klata, Lesa Nataliei Korczakowska, Hamlet – regia Monika Pęcikiewicz cât și Ispita liniștitei Weronika – regizor Krystian Lupa sau Tribuna Curcubeu 2012 regizat de Monika Strzępka. În perioada de directorat a lui Mieszkowski au mai lucrat în teatru și alți creatori precum Agnieszka Olsten, Barbara Wysocka, Remigiusz Brzyk, Krzysztof Garbaczewski, Wiktor Rubin, Łukasz Twarkowski, Cezary Iber, Michał Borczuch și Paweł Świątek. Spectacolele Teatrului Polonez sunt prezentate și premiate atât în Polonia cât și în afara granițelor (Argentina, Croația, Cehia, Ecuador, Franța, Spania, Irlanda, Lituania, Letonia, Germania, Rusia, România, Slovacia, Slovenia, Elveția sau Italia).

www.teatrpolski.wroc.pl

 


 

 

ie6_update_hello_we_are_in 2017! ...ie6_update_browser_is_old

ie6_update_install_one_of_alternatives

...ie6_update_and_then_come_back :)